Fericita Chiara Bosatta s-a născut la Pianello Lario, în provincia Como, în anul 1858. A simțit o puternică chemare spirituală și, după o perioadă în care a lucrat ca filatoare de mătase, a ales să devină canossiană. Mai târziu s-a alăturat Piei Uniuni a Fiicelor Mariei. Întâlnirea cu Părintele Luigi Guanella, care i-a devenit director spiritual, s-a dovedit fundamentală pentru formarea ei.
Pia Uniune a devenit Congregație, adoptând numele de Fiicele Sfintei Maria a Providenței, iar sora Chiara a devenit una dintre coloanele acesteia. Chiara Bosatta a murit la 20 aprilie 1887. Este venerată, împreună cu Părintele Guanella, la Como, în sanctuarul Preasfintei Inimi.
Ce lucru mare ar fi putut face o tânără slabă, mistuită devreme de tuberculoză, timidă și introvertită, puțin pesimistă, apăsată de sentimentul vinovăției, de sentimentul inferiorității și ușor înclinată spre lacrimi?
Cercetarea biografică despre sora Chiara Bosatta scoate în evidență o lungă perioadă destul de obscură și aproape lipsită de informații interesante și personale; apoi, o scurtă perioadă bogată în detalii concrete și într-un angajament religios fervent: o cufundare în rugăciune și contemplație, o căutare pasionată a lui Dumnezeu, numai Dumnezeu și Cristos răstignit.
Ea stă alături de Cristos cu un chinuitor sentiment al păcatului, simțindu-se de partea celor care L-au răstignit; și totuși Îl iubește nespus pe Domnul ei.
Din iubire pentru El și numai pentru El, ascultătoare chiar și în suferință, se pune în slujba săracilor într-o congregație nouă. Pentru fetele orfane și abandonate, pentru tinerele servitoare sau lucrătoare în filaturi, pentru femeile cu dizabilități sau în vârstă, își dedică viața și sănătatea.
A murit la 29 de ani, mistuită de iubirea ei, maturizată în mistica lui Cristos și a săracului.
Nu fără a lăsa exemple de mare virtute, de echilibru uman și de „ignoranță înțeleaptă”.
S-a vorbit și despre miracole obținute printre fetițele ei: miracole simple și sărace, pentru oameni săraci, dar pline de credință.
Un fericit, Părintele Guanella, i-a scris și rescris viața, descoperind bogățiile ascunse într-un vas fragil de lut și dezvăluind tainele misterioase împlinite de harul lui Dumnezeu în ea.
O perlă pe care este frumos să o descoperi și să o cunoști: printre atâtea minuni săvârșite de Dumnezeu între oameni, o floare de cer înflorită dintr-un pământ stâncos și arid.
Sora Chiara Bosatta s-a născut la Pianello Lario și tot acolo a murit, încă tânără. Întreaga ei viață se situează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea lombard, pe partea de sus a lacului Como, și s-a desfășurat aproape în întregime în acel mic ținut al celor Trei Parohii.
Pentru a povesti istoria primilor douăzeci de ani, trebuie să ne cufundăm pentru un moment în istoria locală, în acel teritoriu: să rămâi orfan, ca Chiara, la trei ani; casele se goleau din cauza emigrărilor în masă spre America; educația băieților era bună sau cel puțin suficientă, dar pentru fete nu era timp și nu se considera necesar să studieze; la nouă ani se mergea la muncă în filatură, câte 10, 12, chiar 15 ore pe zi; însă băieții…
Cei care depășeau pragul primilor cinci ani aveau în față perspectiva unei vieți medii de mai puțin de treizeci de ani, între sacrificii, sărăcie și muncă.
Și totuși, bucuria nu lipsea; mai ales nu lipsea dorința de a folosi bine acei puțini bănuți de viață, fiind recunoscători lui Dumnezeu că puteau munci și suferi pentru o lume care se îndrepta spre reînnoire, spre o nouă creație.
Istoria Chiarei este istoria comună a tuturor celor care trăiau atunci, în acele sate. Dar fiecare poartă un sigiliu aparte, personal, iar Chiara îl are și ea pe al său.
Chiara înțelege viața ca pe un dar al iubirii lui Dumnezeu și, în puțini ani, de la adolescență la maturitate, învață să iubească: ar vrea să fie toată și numai a lui Dumnezeu; întreaga viață nu este de ajuns pentru a-L iubi. Dar înțelege că inima ei trebuie să se lărgească spre iubirea fraților, iar viața ei se îmbogățește cu o istorie măruntă, mică, dar frumoasă și senină, bine documentată și povestită de acei mici actori care se mișcă pe scena ce prinde viață între Pianello, Ardenno și Como.
Pătimirea lui Cristos și a săracilor devine și pătimirea ei, la nivelul unor carisme foarte înalte și al unor suferințe dureroase.
Dar știe să poarte totul pe un platou luminos, asemenea strălucirii lacului ei: zâmbetul ei este cel care încântă. Chiara este asemenea gențianei pe care cere să i-o trimită în scrisorile sale, gențiana munților ei, frumoasă ca lumina, dar cu rădăcini foarte amare. Aceasta este istoria Chiarei.
Iar în jurul ei se află sora Marcellina Bosatta, împreună cu parohii Părintele Coppini și Părintele Guanella.
Chiara însăși, discretă și hotărâtă, își povestește viața prin scrisorile sale și prin alte câteva scrieri. Despre ea și împreună cu ea povestesc Părintele Guanella și zecile de prietene și eleve care au colaborat cu Marcellina și Chiara la nașterea Congregației Fiicelor Sfintei Maria a Providenței.
P. Pellegrini, „Istoria Chiarei”, Introducere, Nuove Frontiere Editrice, Roma, 1991, pp. 7–9.