Spiritualitate

201909073 1

Spiritualitatea guanelliană

Spiritualitatea Congregației Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providențe își are rădăcina în iubirea milostivă a lui Cristos și în încrederea deplină în Providența divină. Inspirată de viața și carisma Sfântului Alois Guanella, această spiritualitate se exprimă prin slujirea celor săraci, bolnavi, abandonați, vârstnici, copiilor lipsiți de sprijin și tuturor celor care trăiesc în suferință materială, morală sau sufletească. Pentru Sfântul Guanella, o lume fără caritate este un loc lipsit de viață și de speranță, iar răspunsul creștin autentic este iubirea concretă, trăită zi de zi, cu inimă de tată, de mamă și de frate. În centrul acestei spiritualități se află convingerea că fiecare persoană poartă o demnitate unică și trebuie primită cu respect, delicatețe și spirit de famili. De aceea, surorile caută să creeze peste tot un climat cald, primitor, în care fiecare să se simtă „ca acasă”, iubit, ascultat și însoțit. Rugăciunea, slujirea, simplitatea, bucuria și dăruirea discretă sunt căile prin care caritatea devine vie. 

201909073 1

Moștenirea spirituală a Sfântului Alois Guanella

Sfântul Alois Guanella, fondatorul Congregației, s-a născut în 1842 la Fraciscio di Campodolcino, într-o familie simplă și profund credincioasă, unde a învățat de timpuriu iubirea față de aproapele, spiritul de sacrificiu și încrederea în lucrarea Providenței. Încă din tinerețe a simțit o chemare profundă de a-i sluji pe cei mai vulnerabili, iar după hirotonirea sa ca preot a transformat această chemare într-o operă vie de caritate. La Pianello del Lario și apoi la Como au prins contur primele nuclee ale operei guanelliene, care aveau să devină, în timp, o mare familie spirituală răspândită în lume: Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providențe, Slujitorii Carității și Cooperatorii Guanellieni.

Moștenirea sa spirituală continuă să lumineze și astăzi printr-o viziune profund evanghelică asupra omului și a suferinței. Pentru Sfântul Guanella, fiecare persoană aflată în dificultate este chip viu al lui Cristos și trebuie întâmpinată nu doar cu ajutor material, ci și cu iubire, speranță și grijă autentică. Opera născută din credința sa s-a extins în numeroase țări și a ajuns și în România, unde surorile au deschis case, centre sociale și opere de asistență și spiritualitate. Astfel, carisma guanelliană rămâne o chemare mereu actuală de a transforma credința în fapte și de a face din fiecare gest de slujire un semn concret al iubirii Providenței.