S-a născut la Sanguinetto, în zona Veronei, la 5 iunie 1913. A intrat la Fara Novarese, unde, după o încercare de a învăța greaca și latina, a fost convins de Părintele Michele Bacciarini să devină frate coadiutor.

A depus profesiunea perpetuă la Barza d’Ispra, la 12 septembrie 1939, în ajunul războiului mondial, deja început prin invadarea Poloniei de către germani. În două perioade diferite, a slujit timp de peste 12 ani pe lângă Cardinalul Clemente Micara, la Roma.

A plecat apoi în Spania, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții într-un angajament vrednic de laudă în domeniul vocațional. Viața i-a fost curmată de un accident rutier la 9 octombrie 1971.

Slujitor al Carității, da, dar frate și nu preot, așa cum și-ar fi dorit, s-a consacrat Domnului printre guanellieni în anul 1936.

Aprins de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele, s-a remarcat printr-o viață interioară intensă, spirit de sacrificiu și caritate tandră față de cei mai săraci.

Timp de mulți ani, în slujba Cardinalului Vicar al Romei, Clemente Micara, la Vatican, a strălucit prin umilință, fidelitate și devoțiune față de Biserică, răspândind în jurul său mireasma celor mai frumoase virtuți.

Iubitor al Euharistiei, al Maicii Domnului și al Sfântului Iosif, a fost apoi, în Spania, un promotor zelos al vocațiilor la preoție și la viața religioasă.

Acolo, un accident i-a deschis porțile Cerului, unde continuă să lucreze pentru Împărăția lui Dumnezeu și pentru cei care îl invocă cu încredere.