Părintele Luigi Guanella s-a născut la Fraciscio, cătun al comunei Campodolcino, în provincia Sondrio, în dieceza de Como, la 19 decembrie 1842, din părinții Lorenzo și Maria Bianchi. A fost al nouălea dintre cei treisprezece copii. A doua zi, i-a fost administrat sacramentul Botezului în biserica din Campodolcino de către verișorul de gradul al doilea, părintele Gaudenzio Bianchi.
Fără îndoială, părinții au fost figuri fundamentale în formarea personalității și spiritualității sale.
Două figuri complementare: tata Lorenzo, puternic atât fizic, cât și sufletește, inspira siguranță, stabilitate și forță, chiar dacă era mai puțin înclinat spre tandrețe.
Severitatea tatălui Lorenzo era însă mult îmblânzită de bunăvoința și blândețea mamei Maria. Două polarități diferite și complementare, capabile să creeze un bun echilibru și o mare armonie.
Iubirea, respectul, admirația și devoțiunea Părintelui Luigi față de ei erau foarte profunde. Ajuns la bătrânețe, le mărturisea confraților săi că „Providența […] i-a dat părinți creștini, care l-au învățat virtuțile evlaviei, ale iubirii față de muncă și ale sacrificiului”.
Dar nu numai atât: credința profundă a familiei, ritmată de Sfânta Liturghie, de Rozariu, de lectura Bibliei și a Vieților Sfinților, precum și de abandonarea în mâinile lui Dumnezeu, a avut o influență decisivă asupra viitorului său.
Copilăria
Luigi Guanella și-a trăit copilăria la Fraciscio până la vârsta de doisprezece ani, alături de părinți, frați și surori.
A fost o viață caracterizată de un profund spirit de credință, de studiu, de treburile gospodărești, de școală, de munca la câmp și de cea de păstoraș pe pășunile alpine de la Motta și Angeloga.
Copil vesel și vioi, uneori puțin neastâmpărat, obișnuia, în joacă, împreună cu sora sa Caterina, să frământe pământ cu apă, spunând:
„Când vom fi mari, așa vom face supă pentru săraci.”
La 30 iunie 1849, la vârsta de șase ani, a primit Mirul de la episcopul Carlo Romanò, în biserica parohială din Campodolcino.
La 8 aprilie 1852, în ziua Primei sale Împărtășanii, pe înălțimea de la Gualdera, micul Luigi a avut aproape o prevestire a misiunii sale: într-un moment de singurătate, el își amintește că „în inima sa se desfășura un peisaj de dulce blândețe, aproape ca de paradis, care îl îndemna la hotărâri puternice de bine”.
