Cardinalul Angelo Amato SDB, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, afirmă că, „pentru a începe un proces de beatificare și canonizare, este indispensabilă verificarea unor cerințe”, prima dintre acestea fiind faima de sfințenie.
Aceasta „presupune ca poporul creștin să fi recunoscut în Slujitorul lui Dumnezeu, atât în timpul vieții, cât și după moarte, un exemplu extraordinar de virtuți creștine.”
Avem numeroase mărturii ale unor persoane importante care îi atribuiau Părintelui Luigi Guanella faima de sfințenie. În aceste pagini dorim să le prezentăm pe cele care, în opinia noastră, sunt cele mai relevante.
Sfântul Pius al X-lea, papă, mare prieten al Sfântului Luigi Guanella
Cunoaștem faptul că Sfântul Papă Pius al X-lea îi arăta stimă și prietenie Părintelui Guanella; dar este mai mult decât atât.
El îl considera un sfânt, iar acest lucru este mărturisit de Părintele Agostino Gemelli în depoziția făcută la Procesul informativ diecezan de la Milano, în anul 1930.
Într-o relatare mai sobră decât celelalte, dar foarte clară, el spune:
„În 1907, la o lună după publicarea enciclicei Pascendi Dominici gregis, prezentând Sanctității Sale Pius al X-lea tulburarea de conștiință de care eram cuprins în acel timp, din cauza influenței modernismului și a acțiunii directe exercitate asupra mea de unii preoți moderniști, mai ales în privința dumnezeirii Domnului nostru Isus Cristos și a prezenței reale în Euharistie, Sfântul Părinte, după ce m-a ascultat îndelung, m-a mângâiat și m-a îndemnat să continui studiile teologice și să primesc hirotonirea preoțească. Apoi, după o scurtă pauză, a spus aceste cuvinte:
«Mergi în numele meu la Părintele Guanella, deschide-i sufletul tău și fă ceea ce îți va spune să faci, ca și cum ți-aș porunci eu însumi.»
Când eu am răspuns că Părintele Guanella nu era teolog și, prin urmare, nu putea risipi îndoielile conștiinței mele, mai ales pentru că era un preot care nu era la curent cu studiile ce făceau obiectul disputelor moderniste, m-a întrerupt și mi-a răspuns:
«Nu ți-ai frânt deja capul cu teologii? Ai nevoie de un sfânt, iar Părintele Guanella este un sfânt.»
Atunci m-am dus la Părintele Guanella, care m-a primit cu o caritate extraordinară. Prin aceasta, el mi-a insuflat în suflet acea încredere cu totul specială în Providență, care era caracteristica sa, așa cum îl caracteriza și abandonarea totală în Dumnezeu.
Mi se pare că pot mărturisi că, dacă am ieșit nevătămat din acea gravă criză, aceasta se datorează nu numai marii carități a Părintelui Guanella, ci și simplității spiritului său, prin care am putut realiza acea încredere pe care el mi-o inspira.
De atunci am rămas în legături spirituale continue cu Părintele Guanella până la moartea sa și am avut de multe ori ocazia să mă folosesc de lucrarea lui de sfătuitor, chiar și în împrejurări dificile. Întotdeauna am rămas cu impresia că, în fiecare faptă, gând și sfat, el urmărea numai gloria lui Dumnezeu și a Bisericii.”
O altă mărturie scrisă, de mare autoritate, ne vine de la Sfântul Luigi Orione, care considera o har al Domnului prietenia frățească ce îl lega de Părintele Guanella.
În nota de jurnal a vizitei făcute Părintelui Guanella, lovit de paralizie, el scrie:
„Apoi mi-a întins mâna dreaptă deschisă, dorind să mă salute, și mi-a spus:
La revedere în Cer!
Dar eu eram emoționat și i-am întins nu mâna, ci inima, și tot sufletul meu l-am pus în acea mână de sfânt.Da, dragă Părinte Guanella, slujitor al sfintei carități, frate preadulce, fratele meu, la revedere în Cer!
Moare un sfânt!
Sunt profund mișcat și, în durerea adâncă și liniștită, am sufletul într-o lumină care nu este pământească!
Moare un sfânt!
Părintele Guanella este senin, întins pe pat și înclinat pe partea stângă.
Este acolo, într-o mare pace.
Este un sfânt! Este un sfânt! Moare așa cum a trăit, într-o mare simplitate.”
Roma, Piața Sfântul Petru.
Sfântul Luigi Orione împreună cu Sfântul Luigi Guanella într-o fotografie din 1914.
Avezzano, 6 octombrie 1916
Dragă Slujitor al Carității, fratele meu în Isus Cristos, care este Domnul, Iubirea și Viața noastră,
Consider că Părintele Luigi Guanella a fost cu adevărat un dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii Sale și un adevărat sfânt. Lui mă încredințez foarte adesea, așa cum se face cu sfinții, și simt că el mă ajută. Am primit multă mângâiere interioară și adevărate haruri, cred eu, prin mijlocirea sa.
Am fost la mormântul său ca la mormântul unui sfânt și am simțit în acele clipe ceea ce de puține ori am simțit în viața mea, și numai atunci când milostivirea lui Dumnezeu față de mine era mai mare.
Cred, așadar — o spun în mod privat — că Părintele nostru Guanella este un sfânt, și un mare sfânt. De fiecare dată când mă gândesc la el, ca în acest moment, îl rog să-mi obțină de la Domnul harul unei adevărate convertiri, pe care o doresc de atâția ani, harul sfintei iubiri față de Dumnezeu și față de aproapele, precum și celălalt har deosebit: acela de a trăi și de a muri atașat de picioarele și de inima Sfintei Biserici a Romei și ca fiu foarte devotat al Papei, așa cum Părintele Guanella a fost întotdeauna fiu foarte devotat al Bisericii și al Papei.
O, Părintele Guanella este, cu siguranță, în Paradis! Și aceasta o spunea anul trecut, la câteva ore după ce Părintele Guanella murise, Sfântul Părinte Benedict al XV-lea. Mi-o spunea mie și altora, în acel ceas, când la Roma încă nu se știa de nimeni, nici măcar de Papa, vestea tristă a morții sale, care a ajuns câteva ore mai târziu.
Dar noi trebuie totuși să ne rugăm mereu pentru Părintele Guanella, până când Biserica își va spune cuvântul, cuvânt care va veni.
Ce altceva pot să vă spun? Rugați-vă și dumneavoastră; rugați-vă cu toții…
Fie ca Domnul să înmulțească fiii Părintelui Guanella asemenea stelelor cerului.
Multe salutări Superiorului, Părintele Bacciarini, și tuturor.
Al dumneavoastră preadevotat slujitor în Isus Cristos și Preasfânta Maria,
Pr. Luigi Orione, al Divinei Providențe
La 29 august 1934, Sfântul Luigi Orione i-a cerut Papei Pius al XI-lea introducerea Proceselor apostolice pentru beatificarea Slujitorului lui Dumnezeu, Părintele Guanella.
El a scris:
„Printre harurile pe care Domnul a binevoit să mi le facă se află și cunoașterea personală — ca să nu spun prietenia frățească — pe care am avut-o cu Slujitorul lui Dumnezeu, Părintele Luigi Guanella, fondatorul Slujitorilor Carității și al surorilor Fiice ale Sfintei Maria a Providenței.
Viața plină de caritate a Părintelui Guanella, virtuțile sale preoțești și marea sa iubire față de Papa și față de Biserică, înalta prețuire pe care au avut-o față de el atâtea persoane foarte vrednice și prelați venerabili prin evlavie, zel și învățătură, precum și dulcea iubire de Dumnezeu și farmecul binelui pe care îl simțeam lărgindu-se în mine ori de câte ori mă aflam înaintea lui, mă aduc astăzi, în spirit, la picioarele venerate ale Sanctității Voastre, pentru a implora harul deosebit de a binevoi să dispuneți introducerea proceselor apostolice pentru glorificarea și beatificarea Slujitorului lui Dumnezeu, Părintele Guanella, spre gloria lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici, spre mângâierea preoției și a familiilor religioase și spre edificarea în Cristos a poporului creștin.”